Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură. Vezi definitia »
bibilică, bibilici s. f. fetiță. Vezi definitia »
OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide. Vezi definitia »
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. A două stanță a unei poezii lirice, cântată de cor în teatrul antic grec. – Fr. antistrophe. Vezi definitia »
cobzăreală, cobzăreli s. f. 1. curte făcută unei persoane de sex opus. 2. vorbărie. 3. fanfaronadă, lăudăroșenie. Vezi definitia »