INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation. Vezi definitia »

INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio]. Vezi definitia »

ACORÍE¹ s.f. (Med.) Anomalie constând în absența congenitală a pupilei. [Gen. -iei. / < fr. acorie, cf. gr. a – fără, kore – pupilă]. Vezi definitia »

ZOOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă de biologia animală. – Din fr. zoobiologie. Vezi definitia »

TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. Vezi definitia »