EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces]. Vezi definitia »

MÍDIE, midii, s. f. Moluscă comestibilă de mare, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midíe] – Din ngr. mídi. Vezi definitia »

DACTILIOLOGÍE s.f. Parte a arheologiei care studiază inelele și pietrele prețioase gravate. [< fr. dactyliologie, cf. gr. dactylios – inel, logos – știință]. Vezi definitia »

CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați. 2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie]. Vezi definitia »

OPĂCIÚIE, opăciui, s. f. (Reg.) Opăcea. – Din opăcea + suf. -uie. Vezi definitia »