HÚLĂ², hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle. Vezi definitia »

PALPLÁNȘĂ s. f. element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, ferită de infiltrația apei. (< fr. palplanche) Vezi definitia »

búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai. Vezi definitia »

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță. Vezi definitia »

LEUCOGRÁMĂ s.f. Hemogramă cuprinzând numai numărul leucocitelor și formula leucocitară. [Pron. le-u-. / < fr. leucogramme]. Vezi definitia »