AEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a microorganismelor aerobe. [< fr. aérobiose, cf. gr. aer – aer, bios – viață]. Vezi definitia »

CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pământ și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline]. Vezi definitia »

năcládă, năcláde, s.f. (înv.) 1. grămadă mare de lemne pentru foc. 2. plavie. Vezi definitia »

cioácă, cioáce, s.f. (pop.) 1. deal, înălțime, vârf de deal. 2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț. 3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului. 4. (reg.) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță. 5. unealtă de tăiat și de scobit; ciuc, ticlu, pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc. 6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș, cauc, cupă, hârgaie, cofă. 7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din pământ. 8. cioară neagră de clopotniță. 9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor. Vezi definitia »

ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală Vezi definitia »