ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. Vezi definitia »

șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka. Vezi definitia »

STÉLĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. ♦ Colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană]. Vezi definitia »

ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent. Vezi definitia »

ANOSTÓZĂ s.f. Atrofie a oaselor. [< fr. anostose]. Vezi definitia »