ESCHÍLĂ, eschile, s. f. Bucată mică, așchie desprinsă dintr-un os fracturat. – Din fr. esquille. Vezi definitia »

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare]. Vezi definitia »

HEPATONECRÓZĂ s. f. distrugere celulară în cursul unor procese infecțioase ale ficatului. (< hepato- + -necroză²) Vezi definitia »

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. Vezi definitia »