DETÉNTĂ s. f. 1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său. ◊ (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire. 2. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. (< fr. détente) Vezi definitia »

șuflénderiță, șuflénderițe, s.f. (reg.) 1. zdreanță mică, ruptură mică. 2. femeiușcă de moravuri ușoare. 3. termen depreciativ dat de țărani orășencelor. Vezi definitia »

TELEBUSÓLĂ s.f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare așezate la bordul unui avion; telecompas. [< tele- + busolă]. Vezi definitia »

COALESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence. Vezi definitia »

VERMINÓZĂ, verminoze, s. f. Boală la copii, cauzată de intoxicația organismului cu produsele de dezagregare ale paraziților intestinali. – Cf. fr. vermineuse. Vezi definitia »