CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate. (< fr. casuistique) Vezi definitia »

NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos]. Vezi definitia »

SINONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik) Vezi definitia »

ONTOGÉNIC, -Ă, ontogenici, -ce, adj. (Rar) Ontogenetic. – Din fr. ontogénique. Vezi definitia »

EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă adj. din afara atmosferei terestre. (< fr. extra-atmosphérique) Vezi definitia »