BIFURCÁȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio]. Vezi definitia »

CECOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a cecului pe cale chirurgicală. [< fr. caecotomie]. Vezi definitia »

ORTORADIOSCOPÍE, ortoradioscopii, s. f. (Fiz.) Metodă radioscopică pentru obținerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. orthoradioscopie. Vezi definitia »

FULMINÁȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination. Vezi definitia »

PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Livr.) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. Vezi definitia »