RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci. Vezi definitia »

SCHIMBÁRE, schimbări, s. f. Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei; schimbat. ♦ Schimbarea la Față (a lui Isus Cristos) = sărbătoare bisericească ortodoxă care se prăznuiește la 6 august. – V. schimba. Vezi definitia »

CONSIDERÁRE s. f. Acțiunea de a (se) considera și rezultatul ei; studiu, examinare, considerație. – V. considera. Vezi definitia »

AUTOETANȘÁRE s.f. Realizare a impermeabilității unui dig datorită proprietăților materialului de construcție. [După fr. autoétanchement]. Vezi definitia »

FOTOCULÉGERE, fotoculegeri, s. f. Procedeu fotografic de culegere a unui text în vederea tipăririi. – Foto- + culegere. Vezi definitia »