AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium). Vezi definitia »

DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. – Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius. Vezi definitia »

CONÚBIU s.n. (Latinism) Căsătorie. [< lat. conubium]. Vezi definitia »

MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. Vezi definitia »

gardagíu, gardagíi, s.m. (reg.) om care așază ți păzește gardul de prins pește. Vezi definitia »