SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

ASANÁ vb. I. tr. A face să dispară surplusul de ape dintr-o regiune; a seca, a usca (apele, bălțile etc.); a reda agriculturii prin îndiguire, un teren inundabil; a curăța, a face salubru un lac, o baltă etc. ♦ (Fig.) A îmbunătăți, a redresa. [După fr. assainir]. Vezi definitia »

EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. Vezi definitia »

GAZONÁ vb. tr. a acoperi (un teren) cu gazon. (< fr. gazonner) Vezi definitia »

străuána s.f. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans; străuaneasca. Vezi definitia »