KÉRI s.m.pl. (Mit.) Spiritele morților la greci. [Sg. ker. / < germ. Keren]. Vezi definitia »

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit¹ (derivat regresiv). Vezi definitia »

cufurí (-résc, -ít), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri. Vezi definitia »

secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară. Vezi definitia »

FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. Vezi definitia »