Definita cuvantului triangulație
TRIANGULÁȚIE s.f. Operație trigonometrică prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri și determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [Gen. -iei. / cf. fr. triangulation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triangulație
SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune. ♦ ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri). 3. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce) Vezi definitia »
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. Vezi definitia »
ELECTROCROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a unui amestec de substanțe sub acțiunea unui câmp electric. (< electro- + cromatografie) Vezi definitia »
MACROGLOBULINEMÍE s. f. prezența în exces a macroglobulinelor în plasma sangvină. (< fr. macroglobulinémie) Vezi definitia »
COLONALGÍE s.f. (Med.) Durere de-a lungul colonului. [Gen. -iei. / < fr. côlonalgie]. Vezi definitia »