Definita cuvantului triangulație
TRIANGULÁȚIE s.f. Operație trigonometrică prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri și determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [Gen. -iei. / cf. fr. triangulation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triangulație
FRATRÍE s. f. 1. subdiviziune a triburilor grecești antice (atice). ◊ grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge. 2. grupare mare de plante apropiate genetic. (< fr. phratrie, gr. phratria) Vezi definitia »
ACIDIMETRÍE, acidimetrii, s. f. Metodă volumetrică de determinare a concentrației unui acid prin neutralizare cu o bază. – Din fr. acidimétrie. Vezi definitia »
MIELOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al măduvei spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélomalacie]. Vezi definitia »
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia). Vezi definitia »
ECUÁȚIE, ecuații, s. f. Relație matematică între mai multe mărimi cunoscute și necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ◊ Ecuație chimică = scriere prescurtată a reacțiilor chimice cu ajutorul formulelor și simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problemă, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuația timpului = diferența dintre timpul solar mediu și timpul solar adevărat, care apare datorită faptului că mișcarea soarelui pe bolta cerească nu este uniformă. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équation, lat. aequatio, -onis. Vezi definitia »