POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

ICÓNIC, -Ă adj. în felul icoanelor. ◊ referitor la imagine. ◊ cu caracter de imagine figurativă. ◊ (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic) Vezi definitia »

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch]. Vezi definitia »

ACLÍNIC, -Ă adj. 1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă. 2. (despre boli) fără manifestări clinice. (< fr. aclinique) Vezi definitia »

URETROSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la uretroscopie. [< fr. urétroscopique]. Vezi definitia »