PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță: papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. Vezi definitia »

PECTORÁL, -Ă adj. 1. Privitor la piept, al pieptului; (și s.m.) (Mușchi) al pieptului. 2. Care se folosește în bolile de piept. [< fr. pectoral, lat. pectoralis]. Vezi definitia »

CONVERSAȚIONÁL, -Ă, conversaționali, -e, adj. De conversație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conversationnel. Vezi definitia »

CUPÁL s. n. bimetal din aluminiu și cupru. (< fr. cupal) Vezi definitia »

sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal. Vezi definitia »