EGRENÁJ s. n. egrenare. (< fr. égrenaje) Vezi definitia »

AMBOSÁJ s. n. ambosare. (< fr. embossage) Vezi definitia »

AMBROȘÁJ s. n. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate. (< fr. embrochage) Vezi definitia »

CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată. Vezi definitia »

PESCÁJ s. n. adâncime la care se cufundă în apă o navă; calaj (II, 2). (< it. pescaggio) Vezi definitia »