LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi¹; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura. Vezi definitia »

răzbeálă s.f. (reg.) răzmeriță, luptă. Vezi definitia »

FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse. Vezi definitia »

CÁDRĂ s. f. v. cadru. Vezi definitia »

ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță. Vezi definitia »