Definita cuvantului trigamie
TRIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește un om trigam. [Gen. -iei. / < fr. trigamie].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trigamie
BLĂNĂRÍE1, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană; magazin de vânzare a blănurilor. – Blănar + suf. -ie. Vezi definitia »
INTERPENETRÁȚIE s.f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere. [Gen. -iei. / cf. fr. interpénétration]. Vezi definitia »
SITUÁȚIE, situații, s. f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe, a unei colectivități, a unei activități; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. Expr. A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate. A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa. A fi stăpân (sau călare) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice, a fi sigur de ceva, a ști să se descurce (într-o situație dificilă). ♦ (În sintagma) Situație limită = situație excepțională, la extremă, aparent fără ieșire, care impune luarea fără întârziere a unei hotărâri radicale. ♦ Poziție socială, materială sau morală în care se află cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială și morală bună. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispoziție, stare sufletească. 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document în care se prezintă o stare de lucruri, mersul unor lucrări etc. 3. (Rar) Așezare, poziție a unui teren, a unei localități etc. [Pr.: -tu-a-.Var.: (înv.) situațiúne s. f.] – Din fr. situation. Vezi definitia »
PALEOGEOGRAFÍE s. f. știință care studiază reconstituirea continentelor și oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. (< fr. paléogéographie) Vezi definitia »
ÓRDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z