TIOÁCĂ, tioace, s. f. (Reg.) Cap, căpățână, țeastă, tigvă. [Pr.: tioa-] Vezi definitia »

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis. Vezi definitia »

lanternă, lanterne s. f. ochi. Vezi definitia »

APOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticență; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să fie spus. [Pron. -si-o-. / < fr. aposiopèse, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – încetez să vorbesc]. Vezi definitia »

PROVITAMÍNĂ s. f. substanță inactivă din alimente, pe care organismul o transformă în vitamină activă. (< fr. provitamine) Vezi definitia »