RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr. radicalisme, germ. Radikalismus]. Vezi definitia »

NEFALÍSM s. n. (Livr.) Abstinență totală de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme. Vezi definitia »

MORFOLOGÍSM s. n. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism. (< morfologie + -ism) Vezi definitia »

MODULARÍSM s. n. încercare de a atribui o durată mai mare unor structuri pe seama reducerii continue a suprastructurilor. (< modular + -ism) Vezi definitia »

ELECTRODINAMÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. – Din fr. électrodynamisme. Vezi definitia »