Definita cuvantului crimă
crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crimă
scoríță, scoríțe, s.f. (reg.) carton, hârtie groasă. Vezi definitia »
lóitră (lóitre), s. f. – 1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja. Vezi definitia »
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. Vezi definitia »
refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme Vezi definitia »
HATÓRICĂ adj.f. Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor. [< fr. hathorique, cf. Hathor – zeiță egipteană a cerului și a fecundității, reprezentată ca femeie cu cap sau coarne de vacă]. Vezi definitia »