Definita cuvantului crîncen
crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîncen
ANTIDIABETOGÉN, -Ă adj. care se opune apariției diabetului. (< anti- + diabetogen) Vezi definitia »
VACCINOGÉN, -Ă adj. care produce vaccin. (< fr. vaccinogène) Vezi definitia »
LÚMEN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină]. Vezi definitia »
CEN1- v. ceno2-. Vezi definitia »
MIELOGÉN, -Ă adj. (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă. (< fr. myélogène) Vezi definitia »