prisc s.m. sg. (reg.; în sintagma) prisc păsăresc = plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu flori purpurii mirositoare și cu tuberculi comestibili; oreșniță. Vezi definitia »

MORĂRÉSC, -EÁSCĂ, morărești, adj. Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc. Vezi definitia »

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc. Vezi definitia »

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc. Vezi definitia »

CĂUZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, căuzășești, adj. (Înv.) Al căuzașului, privitor la căuzaș. [Pr.: că-u-] – Căuzaș + suf. -esc. Vezi definitia »