Definita cuvantului triumfal
TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumfal
SUPRAPONDERÁL, -Ă adj. (med.) peste greutatea normală. (< supra1- + ponderal) Vezi definitia »
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational. Vezi definitia »
ILEOCECÁL, -Ă adj. referitor la ileon și la cec2. (< fr. iléo-caecal) Vezi definitia »
SITUAȚIONÁL, -Ă, situaționali, -e, adj. Care se referă la o situație, care este legat de o circumstanță. [Pr.: -tu-a-ți-o-] – Situațiune + suf. -al. Vezi definitia »
MEGACEFÁL, -Ă adj. Megalocefal. [< fr. mégacéphale]. Vezi definitia »