Definita cuvantului triumfal
TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumfal
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, masa lui principală. ◊ (despre răni etc.) localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. (< fr. interstitiel) Vezi definitia »
NATÁL, -Ă adj. De naștere, unde s-a născut cineva. [Cf. fr. natal, lat. natalis]. Vezi definitia »
AMONIACÁL, -Ă, amoniacali, -e, adj. Care conține amoniac. [Pr.: -ni-a-] – Fr. ammoniacal. Vezi definitia »
PROCEDURÁL, -Ă adj. Referitor la procedură, de procedură. [Cf. it. procedurale]. Vezi definitia »
ASPAȚIÁL, -Ă, aspațiali, -e, adj. v. REIONISM. Mișcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. – [DEX '98] Vezi definitia »