Definita cuvantului crîșca
crîșcá (crấșc, crâșcát), vb. – 1. A scrîșni din dinți. – 2. A trosni, a scîrțîi. – 2. A trosni, a scîrțîi. – Var. (s)cîrșca, (în)crișca. Creație expresivă, ca crîcni, scrîșni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîșca
mestecá (méstec, mestecát), vb. – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. Lat. mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it. masticare, prov. mascher, fr. mâcher, sp., port. masgar. – Der. mestecător, s. m. (cel care mestecă). Vezi definitia »
REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer]. Vezi definitia »
ATICA (ATTIKÍ), pen. în SE Greciei mijlocii, între. ins. Eubeea, G. Egina și Corint, despărțită de Pen. Pelopones prin istmul Corint, al cărei principal centru a fost, începînd din antic., orașul Atena. Vezi definitia »
PREVARICÁ vb. I. intr. (Rar) A se sustrage de la îndatoririle sale, de la datorie. [< lat. praevaricari, fr. prévariquer]. Vezi definitia »
adica obervat Vezi definitia »