PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. – V. predispune. Vezi definitia »

ILEOTÍFUS s.n. Formă obișnuită de febră tifoidă în care leziunile ating fragmentul inferior al ileonului. [Pron. -le-o-. / < fr. iléo-typhus]. Vezi definitia »

TRÍSMUS s.n. (Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr. trismus, cf. gr. trismos]. Vezi definitia »

MÍNUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus) Vezi definitia »

SÍNUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus. Vezi definitia »