Definita cuvantului deconstructivism
DECONSTRUCTIVÍSM s. n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu deconstructivism
BIGOTÍSM s. n. Caracter și atitudine de bigot. – Fr. bigotisme. Vezi definitia »
CARIERÍSM s.n. Tendința, dorința de a parveni cu orice preț și prin orice mijloace. [Pron. -ri-e-. / cf. fr. carriérisme, rus. karierizm]. Vezi definitia »
VULCANÍSM s.n. 1. Totalitatea manifestărilor vulcanice (1). 2. (Fig.) Însușirea de a fi vulcanic (2) [în DEX'98 și DN]; impetuozitate. [Cf. fr. volcanisme]. Vezi definitia »
CATOLICISM (‹ it., fr.) s. n. Sistem doctrinar exprimat în teologia latină și tradiția Bisericii romano-catolice. C. se deosebește atît de ortodoxie cît și de protestantism prin: primatul papal, filoque, azima, purgatoriu etc. C. folosește metoda scolastică tomistă introducînd concepte filozofice în formularea dogmelor, care sînt decizii ale unei autorități infailibile în materie de credință (papa) și nu de mărturisire de credință. Vezi definitia »
CIVÍSM s.n. Atitudine politică și etică, zel de care dă dovadă un bun cetățean. [< fr. civisme]. Vezi definitia »