PENEPLÉNĂ s.f. Suprafață plană sau ușor ondulată, care rezultă din eroziunea fluvială a unui teren muntos. [< fr. pénéplaine < lat. paene – aproape, fr. plaine – câmpie]. Vezi definitia »

plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin). Vezi definitia »

CANÁSTĂ s. f. joc de cărți asemănător cu rummy. ◊ grup de cel puțin șapte cărți de aceeași valoare, care constituie seria tipică a acestui joc. (< fr., sp. canasta) Vezi definitia »

PINÓLĂ, pinole, s. f. Axul păpușii mobile de strung, în care se fixează o unealtă de găurire sau de filetare ori un vârf de susținere a uneia dintre capetele piesei care se prelucrează. – Din germ. Pinole. Vezi definitia »

glúmă s.f. Bractee membranoasă la baza spicului de graminee. (< fr. glume, lat. Gluma) Vezi definitia »