ÓPERĂ² s. f. lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret. ◊ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra) Vezi definitia »

părăleálă, părăléli, s.f. (reg. Și fam.) jecmăneală de parale. Vezi definitia »

VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din fr. vogue. Vezi definitia »

NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță. Vezi definitia »

noxă, noxe s. f. (glum.) gaze intestinale; pârț. Vezi definitia »