bleagă, blege s. f. 1. femeie proastă. 2. femeie molâie / lălâie. Vezi definitia »

ZÓTCĂ s. f. (Argou) Fleancă, gură, plisc. (din tc. zotka) Vezi definitia »

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. Vezi definitia »

TUTUNGEREÁSĂ, tutungerese, s. f. (Fam.) Tutungioaică. – Tutungiu + suf. -ăreasă. Vezi definitia »

HIDROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. [Pron. -dro-a-. / < fr. hydroacoustique]. Vezi definitia »