Definita cuvantului cronic
crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cronic
VIOLONÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la (cântatul din) vioară. II. s. f. arta de a cânta la vioară. (după it. violinistico) Vezi definitia »
DÉRMIC, -Ă adj. al dermei; (p. ext.) al pielii. (< fr. dermique) Vezi definitia »
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege]. Vezi definitia »
BIÓTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” (cf. fr. biotique, germ. biotisch]. Vezi definitia »
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. Vezi definitia »