vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii Vezi definitia »

ECLIMÉTRU s.n. (Astr.) Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale (de pantă sau zenitale). [< fr. éclimètre, cf. gr. klinein – a înclina, metron – măsură]. Vezi definitia »

WEBERMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea variației fluxului magnetic. (< germ. Webermeter) Vezi definitia »

CILÍNDRU s.m. 1. Corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale. ♦ Corp în formă de sul. ♦ Cilindri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, care se produc în tuburile urinifere la bolnavii care suferă de nefrită; cilindru central = coloană de țesuturi care umple regiunea centrală din structura internă a rădăcinii și a tulpinii unei plante. 2. Piesă (componentă) a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, servind pentru a conduce, a presa etc. un material; valț. ◊ Cilindru compresor = tăvălug. ♦ Încăpere cilindrică (la motoare) în care se deplasează pistonul. [< lat. cylindrus, cf. fr. cylindre, germ. Zylinder]. Vezi definitia »

DECIBELMÉTRU s. n. voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli. (< fr. décibelmètre) Vezi definitia »