VAGABONDÁJ s. n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage. Vezi definitia »

GARNISÁJ s.n. (Constr.) Strat așezat pe suprafața unui obiect, a unei construcții etc. ♦ Strat de mărăcini, de nuiele etc. care se așază la fundul unui torent pentru a-i micșora acțiunea distructivă. [< fr. garnissage]. Vezi definitia »

DEJIVRÁJ s. n. dejivrare. (< fr. dégivrage) Vezi definitia »

PLATELÁJ s.n. Planșeu al unei șarpante. ♦ Element de construcție al suprastructurii unui pod, care susține nemijlocit calea și transmite sarcinile la grinzile podului. [< fr. platelage]. Vezi definitia »

BALEIÁJ s. n. 1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic. 2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă. (< fr. balayage) Vezi definitia »