Definita cuvantului tutelar
TUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești având în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tutelar
OSTIÁR s. m. (la romani) portar. (< lat. ostiarius) Vezi definitia »
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire]. Vezi definitia »
guslár, guslári, s.m. (reg.) lăutar sârb. Vezi definitia »
GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius) Vezi definitia »
SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/) Vezi definitia »