Definita cuvantului tutelă
TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tutelă
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne Vezi definitia »
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată; cizmuliță. – Fr. bottine. Vezi definitia »
CÁLĂ2, cale, s. f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla. Vezi definitia »
CICLOPARAFÍNĂ, cicloparafine, s. f. (Chim.) Ciclan. – Din fr. cycloparafine. Vezi definitia »
topálă, s.f. (reg.) mâncare cu carne. Vezi definitia »