vis (vise), s. n. – 1. Înlănțuire de imagini în timpul somnului. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. vis, megl., istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu, prov., v. fr. vis. – Der. visa, vb. (a avea un vis), mr. nvisedz, visare, megl. visés, istr. misǫ, din lat. visāre, atestat (cf. Serra, Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud. bizare; visător, adj. (care visează, înclinat spre reverie); visătorie, s. f. (visare, fantezie, reverie), format după fr. rêverie. Visa este cuvînt de uz general (ALR, I, 73). Vezi definitia »

APOFIS (în mitologia egipteană), puterea Întunericului reprezentată sub forma unui șarpe împotriva căruia zeul Re (Ra) duce în fiecare zi un război victorios. Vezi definitia »

DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis]. Vezi definitia »

SEMIÎNCHÍS, -Ă, semiînchiși, -se, adj. (Despre spații) Care este parțial închis. – Semi- + închis. Vezi definitia »

ENURÉZIS s.f. Incontinență a urinei. [Var. enureză s.f. / < fr. énurésis, cf. gr. en – în, ouresis – urinare]. Vezi definitia »