OICUMÉNA s. f. spațiul populat al suprafeței terestre. ◊ teritoriu în care primii oameni s-au așezat, întemeindu-și o viață organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică își construiește așezări stabile. (< germ. Oikumene, gr. oikoumene) Vezi definitia »

BAGREANA, Elisaveta (pseud. Elisavetei Belceva) (1893-1991), poetă bulgară. Lirică îmbinînd într-o formulă originală tradiția cu modernismul („Steaua marinarului”, „Inima omenească”, „Din țărm în țărm”). Traduceri din Eminescu, Arghezi. Vezi definitia »

Persoana cu delicvență juvenilă gravă chiar si la o vârstă înaintată. Vezi definitia »

CATALINA, com. în jud. Covasna, pe rîul Negru; 3.436 loc. (1991). Vezi definitia »

na interj. – 1. Ia, ține (constituie o invitație reală sau ironică cînd se dă ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arată surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscură, după Philippide, II, 725. Vezi definitia »