Definita cuvantului uz
UZ s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu uz
HIDROBÚZ s. n. navă de mic tonaj pentru transport de pasageri. (< hidro- + /auto/buz) Vezi definitia »
COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz. Vezi definitia »
GĂGĂÚZ, -Ă, găgăuzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații de origine turcă, dar de religie creștină, care locuiește în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia. 2. Adj. Care aparține găgăuzilor (1), privitor la găgăuzi. – Din tc. gagavuz. Vezi definitia »
CASTRO RUZ [ruθ], Fidel (n. 1927), om politic comunist cubanez. Conducător al insurecției armate împotriva dictaturii lui F. Batista (1956-1958). Conducător al Partidului Comunist din Cuba (din 1965). Președinte al Consiliului de Stat (din 1976) și prim-min. (din 1959). Vezi definitia »
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurtă pe care o poartă țărancele. – (1) Fr. bornous, (2) tc. burnuz. Vezi definitia »