Definita cuvantului cucură
cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucură
ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent. Vezi definitia »
ZOOMÁSĂ s.f. Totalitatea animalelor dintr-o biocenoză. (din zoo2- + masă) Vezi definitia »
păpălúgă, păpălúgi, s.f. (reg.) mâncare pentru copii din mămăligă fierbinte și unt. Vezi definitia »
VERGÉNȚĂ s. f. mărime a unui sistem optic centrat, inversul distanței focale. (< fr. vergence) Vezi definitia »
ziulícă (pop.) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziulícii Vezi definitia »