Definita cuvantului unic
ÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepțional, fără seamăn, incomparabil. [Cf. lat. unicus, fr. unique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu unic
ȚIGĂNÁTIC, -Ă, țigănatici, -ce, adj. Ca un țigan, brun, negricios, oacheș. – Țigan + suf. -atic. Vezi definitia »
SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique]. Vezi definitia »
ALOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la alotropie, de alotropie. [Cf. fr. allotropique]. Vezi definitia »
RAHÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de rahitism. ◊ (despre părți ale corpului) anormal dezvoltat, subțire. (< fr. rachitique) Vezi definitia »
NESCRÍPTIC adj.n. Care nu este scriptic. ◊ Fond nescriptic = fond destinat plăților pentru personalul în acord. [< ne- + scriptic]. Vezi definitia »