Definita cuvantului unic
ÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepțional, fără seamăn, incomparabil. [Cf. lat. unicus, fr. unique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu unic
TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique]. Vezi definitia »
spitălátic, spitălátică, adj. (reg.) bolnăvicios, pentru internat în spital. Vezi definitia »
ACRÓNIC, -Ă, acronici, -ce, adj. Fără legătură cu timpul; atemporal. – Din fr. acronique. Vezi definitia »
SEMAFÓRIC, -Ă adj. (Despre semnale) Emis de semafor. [< fr. sémaphorique]. Vezi definitia »
PANATENÁIC, -Ă adj. referitor la panatenee. (< fr. panathénaïque) Vezi definitia »