Definita cuvantului copulativ
COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu copulativ
SUBSTANTIV Vezi definitia »
REMUNERATÍV, -Ă adj. care servește pentru remunerare. ◊ profitabil. (< engl. remunerative) Vezi definitia »
EFUZÍV, -Ă, efuzivi, -e, adj. Vulcanic. – Din fr. effusif. Vezi definitia »
CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif]. Vezi definitia »
RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. Vezi definitia »