Definita cuvantului cugeta
cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cugeta
ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora]. – Lat. istum, ista. Vezi definitia »
reteta Vezi definitia »
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. Vezi definitia »
POLÉNTA s. f. mămăligă. ◊ fiertură din mălai sau din făină, în Italia. (< it. polenta) Vezi definitia »
ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare) Vezi definitia »