TRÁULER s.n. Navă de pescuit, dotată cu instalații pentru manevrarea traulelor prin unul din borduri sau prin pupă, folosită și pentru dragarea epavelor. [< engl. trawier]. Vezi definitia »

ȘTÉCHER s.n. v. ștecăr. Vezi definitia »

ADULTÉR², -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală. – Fr. adultère (lat. lit. adulter). Vezi definitia »

AMENTIFÉR, -Ă I. adj. (despre plante) care poartă amenți. II. s. f. pl. grup de plante, arbori cu amenți. (< fr. amentifére/s/) Vezi definitia »

OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier. Vezi definitia »