Definita cuvantului culă
cúlă (cúle), s. f. – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu culă
lódbă (lódbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175). Vezi definitia »
METÓȘĂ s.f. (Arhit.) Spațiu între denticuli. [< fr. métoche]. Vezi definitia »
COLERÉZĂ s. f. Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice. – Din fr. cholérese. Vezi definitia »
LIMPEZEÁLĂ, limpezeli, s. f. 1. Limpezire. 2. Calitatea a ceea ce este limpede; transparență; luminozitate; claritate. ♦ Fig. Vreme senină. – Limpezi + suf. -eală. Vezi definitia »
FLEBOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a pulsațiilor unei vene. [< fr. phlébogramme]. Vezi definitia »