Definita cuvantului cuniță
cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cuniță
FURUNCULÓZĂ, furunculoze, s. f. Boală de piele caracterizată printr-o erupție simultana sau succesivă a mai multor furuncule, din cauza unui focar stafilococic latent. – Din fr. furonculose. Vezi definitia »
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. Vezi definitia »
CRĂPĂTURÍCĂ, crăpăturici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui crăpătură. – Crăpătură + suf. -ică. Vezi definitia »
TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama]. Vezi definitia »
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon. Vezi definitia »